stins
/stins/Etimologie
Din verbul a stinge.
Definiții
- stingere.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | stins | stinse |
| genitiv-dativ | stinsului | stinselor |
| vocativ | stinsule | stinselor |
| articulat | stinsul | stinsele |
stins
/stins/Definiții
- care nu mai arde.
- (despre ochi, privire etc.) lipsit de strălucire, de vioiciune.
- (despre sunete, glas etc.) lipsit de sonoritate, de intensitate; slab.
- (despre culori) palid, șters.
- dispărut, mort.
- (jur.; despre obligații, acțiuni penale, privilegii etc.) care a încetat, care nu mai are curs, care și-a pierdut puterea juridică.
- (despre reflexe condiționate) care a dispărut treptat în urma faptului că excitantul condițional n-a mai fost însoțit de excitantul necondițional corespunzător.
stins
/stins/Etimologie
Din stinge.
Definiții
- forma de participiu trecut pentru stinge.
Proverbe & zicători
- „A aduce apă după ce s-a stins focul.”TimpMuncă și lene — Despre ajutor venit prea târziu
- „A aduce apă după ce s-a stins focul”Timp
- „Cărbune stins”Natură
- „Departe de cărbune, că de este stins te mânjește”NaturăÎnțelepciune și prostie
- „Focul ce se socotește stins, de multe ori sub cenușă”Timp
- „Foc stins în casă”Familie
- „Li s-a stins șopotul”NaturăMoarte
Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică