soroc
/so'rok/Etimologie
Din slavă (veche) sŭrokŭ.
Definiții
- (pop.) termen fixat pentru săvârșirea unei acțiuni sau pentru îndeplinirea unei obligații; interval de timp în cuprinsul sau la sfârșitul căruia se efectuează un lucru.
- dată la care se întâmplă ceva.
- epocă a anului când se coace și se strânge recolta; (concr.) recolta culeasă în această epocă.
- menstruație.
- dată, fixată în practica creștină, când se pomenesc morții; slujbă religioasă care se face cu acest prilej.
- rarmargine, limită.
- loc determinat.
- rost, socoteală, orânduială.
- (reg.) ursită, soartă; prevestire.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | soroc | soroace |
| genitiv-dativ | sorocului | soroacelor |
| vocativ | sorocule | soroacelor |
| articulat | sorocul | soroacele |