soarelui
/ˈso̯a.re.luj/Etimologie
Din soare.
Definiții
- forma de genitiv-dativ singular articulat pentru soare.
soare
/ˈso̯a.re/Etimologie
Din latină sol, solis.
Definiții
- astru incandescent și luminos, în jurul căruia se rotește Pământul și celelalte planete ale sistemului nostru planetar.
- lumină (și căldură) care vine de la soare.
- nume dat aștrilor care au lumină proprie.
- (fig.) fericire, bucurie
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | soare | sori |
| genitiv-dativ | soarelui | sorilor |
| vocativ | soare | sorilor |
| articulat | soarele | sorii |
Sinonime: (astron.) ☉
Proverbe & zicători
- „Câtă pânză ai luat, apusul soarelui ți-o arată.”TimpMuncă și lene
- „O asemănă talpa gâștei cu floarea soarelui.”Înțelepciune și prostie
- „Ca razele soarelui”Natură
- „Câtă pânză ai luat, apusul soarelui ți-o arată”Timp
- „De va cânta cocoșii după scăpătatul soarelui, se va schimba vremea.”Natură
- „Când se roșesc norii la apusul soarelui, e vânt.”Natură
- „O aseamănă talpa gâștei cu floarea soarelui”AnimaleNatură
- „De va cânta cocoșii după scăpătatul soarelui, se va schimba”Natură
- „Cine se scaldă în Vinerea Mare, înainte de răsăritul soarelui”Sănătate și boalăNatură
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică