slănină
/slə'ni.nə/Etimologie
Din slavă slanina, din slanŭ („sărat”). Confer neogreacă σλανίνα (slanína).
Definiții
- strat de grăsime între pielea și carnea porcului; parte, bucată din această grăsime, conservată și preparată ca aliment (cu adaos de sare ori de boia sau afumată) sau care se topește, devenind untură.
Exemple
- Mănâncă slănină cu pâine.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | slănină | slănini/slănine |
| genitiv-dativ | slăninii/slăninei | slăninilor/slăninelor |
| articulat | slănina | slăninile/slăninele |
Sinonime: (pop. și fam.) slană, (Transilv. și Ban.) clisă, (Ban. și Transilv.) lard, (prin Mold.) sală