silă

/'si.lə/

substantiv?gen feminin

Etimologie

Din slavă (veche) sila.

sentiment de dezgust, de scârbă, de neplăcere, de repulsie față de cineva sau de ceva; aversiune.
constrângere.
violență, abuz săvârșit împotriva cuiva.
(înv.) putere, forță.
(concr.) armată, oaste.
(reg.; cu determinări introduse prin prep. „de”) mulțime de...

„Românului poți să-i iei cu de-a sila, dar să-i dai nu.”Bani și avere Muncă și lene
„Îl tragi cu sila la bine, și el trage tot înapoi.”Înțelepciune și prostie
„Omului cu sila poți să-i iei, dar să-i dai nu poți.”Înțelepciune și prostie
„Sila ia, dar nu dă.”Înțelepciune și prostie
„Sila îți ia și cojocul din spate.”Înțelepciune și prostie Bani și avere
„Dragostea cu silă mi se face.”Dragoste și iubire
„Laptele se varsă, se adună cu sile”Mâncare și băutură
„Silă de vorbă își fac.”Vorbă și tăcere
„Are un leu și-i silă de el”Bani și avere
„Mi-a făcut silă”
„Omului cu sila poți să-i iei, dar să-i dai”Bani și avere
„Sila ia, dar nu dă”Bani și avere
„Sila îți ia și cojocul din spate”Bani și avere
„Sila n-are voie”
„Silă de curvă”Femeie și bărbat

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică