sete

/ˈse.te/

substantiv?gen feminin

Etimologie

Din latină sitis.

senzație fiziologică pe care o au oamenii, animalele sau păsările când simt nevoia să bea apă din pricina deshidratării țesuturilor organismului.
(fig.) poftă, dorință arzătoare.
forma de plural nearticulat pentru setă.

Sinonime: 1: (fiziol.) însetare, (înv. și reg.) însetoșare, 2: dor

/'se.tə/

substantiv?gen feminin

Din latină seta.

(bot.) axă verticală protejată de o membrană care susține capsula cu spori la mușchiul de pământ.

„La casa cu patru fete, se coc mâțele de sete.”Familie Femeie și bărbat
„Când casa ta are sete, nu vărsa apa pe drumuri.”Familie Bani și avere
„Când mi-e sete să-mi dai apă, iar nu fierea după ce-mi crapă.”Sănătate și boală Timp
„S-a întâlnit foamea cu setea.”Mâncare și băutură
„Foamea e soră bună cu setea”Mâncare și băutură
„S-a întâlnit foamea cu setea”Mâncare și băutură
„Când casa ta are sete, nu vărsă apa pă”Familie
„Când mi-e sete să-mi dai apă”Mâncare și băutură
„Ține de urât și de sete”Mâncare și băutură
„A da cu sete”Mâncare și băutură
„Cel ce setea cu vinul și-o stinge, ca cel ce varul cu apa”Mâncare și băutură
„Cripă murarlu zi sete! 2)”

Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică