semăna

/se.məˈna/

verb?

Etimologie

Din latină seminare.

(v.tranz.) a pune sau a arunca sămânța în pământul pregătit în prealabil, pentru a o face să încolțească și să răsară; a însămânța.
(v.tranz.) (înv.) a vârî în pământ, a îngropa.
(v.tranz.) (pop.) a arunca boabe de grâu, bomboane, stafide etc. în direcția unei persoane de Anul nou sau la nuntă, însoțind gestul și de o urare.
(v.tranz.) a pune din loc în loc; a presăra, a împrăștia, a risipi.
(v.tranz.) (fig.) a răspândi, a propaga idei, cunoștințe, vrajbă etc.
(v.intranz.) a avea trăsături, calități, defecte comune cu altcineva sau cu altceva; a se asemui, a se asemăna.
(v.intranz.) a părea, a arăta, a face impresia de...
forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru semăna.

Caz	Singular	Plural
verb	semăna	semănau

/se.məˈnə/

verb?

Din semăna.

„Cine seamănă vânt culege furtună.”Natură Înțelepciune și prostie Muncă și lene
„Seamănă ca două picături de apă.”Natură Mâncare și băutură
„A semănat vântul și a cules furtuna.”Natură Noroc și soartă
„A semănat castraveți. Și au răsărit scaieți.”Muncă și lene
„Totdeauna urma alege, ce-ai semănat vei culege.”Muncă și lene Noroc și soartă
„Cine vorbește seamănă, cine ascultă culege.”Vorbă și tăcere Înțelepciune și prostie
„Cine seamănă cu lacrimi culege cu bucurie.”Muncă și lene Natură
„Cine seamănă vânt, seceră furtună.”Natură Muncă și lene
„Vânt seamănă, și abur va secera”Natură
„A semănat castraveți”Muncă și lene
„Seceră unde n-a semănat, și adună unde n-a secerat”Muncă și lene
„Nu odată se seamănă și se seceră”Muncă și lene
„Cel ce seamănă puțin, puțin și seceră”Muncă și lene
„De multe ori unii seamănă și alții seceră”Muncă și lene Noroc și soartă
„Ce ai semănat, aceea să seceri”Muncă și lene Noroc și soartă

Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică