← înapoi la căutare

scuipa

/skujˈpa/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din latină *scupire.

Definiții

  1. (v.intranz.) a elimina din gură salivă, flegmă etc. cu o mișcare specifică a buzelor și a limbii.
  2. (v.tranz.) a arunca scuipat asupra (sau în urma) cuiva sau a ceva (sau a face numai gestul respectiv), în semn de batjocorire, de înjosire, de dispreț; (fig.) a-și manifesta disprețul față de cineva (prin cuvinte, atitudini etc.).
  3. (v.tranz.) a da, a azvârli ceva afară din gură, (p.ext.) din gâtlej sau din plămâni; a expectora.
  4. (v.tranz.) a elimina (ajutat de salivă) un corp străin aflat sau introdus în gură.
  5. (v.intranz. și tranz.) (fig.) a arunca ceva cu forță.
  6. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru scuipa.

Declinare

CazSingularPlural
verbscuipascuipau

scuipă

/ˈskuj.pə/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din scuipa.

Definiții

  1. forma de persoana a III-a singular la prezent pentru scuipa.
  2. forma de persoana a III-a plural la prezent pentru scuipa.
  3. forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru scuipa.
  4. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru scuipa.

Proverbe & zicători

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică