(v.intranz.) a elimina din gură salivă, flegmă etc. cu o mișcare specifică a buzelor și a limbii.
(v.tranz.) a arunca scuipat asupra (sau în urma) cuiva sau a ceva (sau a face numai gestul respectiv), în semn de batjocorire, de înjosire, de dispreț; (fig.) a-și manifesta disprețul față de cineva (prin cuvinte, atitudini etc.).
(v.tranz.) a da, a azvârli ceva afară din gură, (p.ext.) din gâtlej sau din plămâni; a expectora.
(v.tranz.) a elimina (ajutat de salivă) un corp străin aflat sau introdus în gură.
(v.intranz. și tranz.) (fig.) a arunca ceva cu forță.
forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru scuipa.
scuipa — verb
forma de persoana a III-a singular la prezent pentru scuipa.
forma de persoana a III-a plural la prezent pentru scuipa.
forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru scuipa.
forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru scuipa.