scris

/skris/

substantiv?gen neutru

Etimologie

Din verbul a scrie.

faptul de a scrie.
fel propriu de a scrie al cuiva, mod particular de a caligrafia semnele grafice; scriere, scriitură, scriptură, scrisoare.
acțiunea de a scrie, de a redacta o compoziție, o operă.
activitatea de scriitor, de publicist.
ceea ce este scris, ceea ce rezultă în urma muncii de elaborare, de redactare; scriere.
totalitatea operelor scrise aparținând unui popor, unei națiuni, unui scriitor.
(pop.) persoană predestinată să devină soțul cuiva.

/skris/

adjectiv?

/skris/

verb?

Din scrie.

„Adevărul stă scris printre rânduri.”Înțelepciune și prostie — despre semnificații ascunse în spatele cuvintelor
„Ce e scris, e sfânt.”Noroc și soartă Moarte — Lat: Verba volant, scripta manet
„Ce ți-e scris, în frunte ți-e pus.”Noroc și soartă — Fiecare om are o soartă, un destin
„Ce-i este scris omului, în frunte îi este pus.”Noroc și soartă
„Cui a fost scris să moară, a murit.”Moarte
„Cine ce-o să tragă, la cap îi e scris”Noroc și soartă
„Ce ți-e scris, în frunte ți-e pus”Noroc și soartă
„Omul nu poate scăpa de ce îi este scris în frunte”Noroc și soartă
„A rămâne (ca) scris pe perete”
„Căsătoriile sunt scrise în cer”Familie Noroc și soartă
„Unde s-a scris mumă-sa!”Familie
„A fi scris de olac”Noroc și soartă
„Ce e scris omului trebuie să pătimească”Noroc și soartă
„Ce-i este scris omului, în frunte îi este”Noroc și soartă
„Cui a fost scris să moară, a murit”Moarte

Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică