verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din germană sortieren. Confer italiană sortire.
Definiții
- (v.tranz.) a alege, a aranja, a repartiza mărfuri, produse, materiale pe categorii, după calitate, dimensiuni, compoziție etc.; a împărți, a aranja pe sorturi.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | sorta | sortau |
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin
Etimologie
Din latină sors, sortis.
Definiții
- (în concepțiile mistice) forță supranaturală despre care se crede că hotărăște irevocabil, fatal, toate acțiunile și întâmplările din viața oamenilor; destin, fatalitate, noroc, scrisă, ursită.
- totalitatea evenimentelor (accidentale sau nu) care compun viața (sau o parte a vieții) unei ființe (umane); condiție de viață.
- evoluție, desfășurare (a unei acțiuni); deznodământ.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | soartă | sorți |
| genitiv-dativ | sorții | sorților |
| vocativ | soartă | sorților |
| articulat | soarta | sorțile |
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Definiții
- (v.tranz.) (în superstiții) a hotărî, a determina soarta cuiva; a ursi, a meni, a predestina.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | sortea | sorteau |
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen masculin
Etimologie
Refăcut din sorți (pluralul lui soartă).
Definiții
- (de obicei la pl.) sistem de alegere, de desemnare, de repartiție prin aruncarea unor zaruri, prin tragerea unor bilete etc., care lasă să decidă întâmplarea, dând șanse egale tuturor participanților; zar sau bilet folosit la această operație.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | sorț | sorți |
| genitiv-dativ | sorțului | sorților |
| vocativ | sorțule | sorților |
| articulat | sorțul | sorții |