← înapoi la căutare

prezenta

/pre.zenˈta/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din franceză présenter < latină praesentare.

Definiții

  1. (v.tranz. și refl.) a (se) face cunoscut celor de față, spunând numele, ocupația etc.; a face cunoștință (cu cineva); a (se) recomanda.
  2. (v.refl.) a deveni prezent în memorie, a apărea în memorie.
  3. (v.tranz.) a înfățișa (publicului) un spectacol, aspectele unei activități, rezultatul unor cercetări etc.
  4. (v.refl.) a apărea, a se înfățișa într-un anumit loc sau în fața cuiva pentru a răspunde unei anumite obligații sau pentru a oferi ori a solicita ceva.
  5. (v.refl. și tranz.) (spec.) a (se) înfățișa la un examen, la un concurs, la alegeri etc.
  6. (v.tranz.) a pune înainte, a înmâna, a oferi, a da.
  7. (v.tranz.) (despre lucruri supuse unei examinări) a avea o anumită însușire, caracteristică.
  8. (v.refl.) a avea aparența de..., a se înfățișa ca...

Exemple

  • Mă prezint Popescu; l-am prezentat lui ...
  • Virusul se prezintă sub formă de corpusculi.

Declinare

CazSingularPlural
verbprezentaprezentau

Sinonime: 1: (se) recomanda, (înv.) (se) sistisi, 3: înfățișa, 4: reprezenta, 6: oferi, 8: se înfățișa

prezență

/pre'zen.ʦə/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din franceză présence.

Definiții

  1. faptul de a fi prezent undeva; existența cuiva sau a ceva într-un loc sau într-un timp anumit.
  2. existență.
  3. manifestare a unei personalități (de prestigiu).

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativprezențăprezențe
genitiv-dativprezențeiprezențelor
vocativprezențăprezențelor
articulatprezențaprezențele

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică