scară

Etimologie

Din latină scala (cu sensuri după franceză échelle).

Definiții

1. obiect (de lemn, de fier, de frânghie etc.) alcătuit din două părți laterale lungi și paralele, unite prin piese paralele așezate transversal la distanțe egale și servind pentru a urca și a coborî la alt nivel.
2. element de construcție alcătuit dintr-un șir de trepte de lemn, marmură, piatră etc. (cu balustradă), servind pentru comunicarea între etaje, între o clădire și exteriorul ei etc.; (la pl.) trepte.
3. treaptă sau șir de trepte la un vehicul, servind la urcare și la coborâre.
4. fiecare dintre cele două inele prinse de o parte și de alta a șeii, în care călărețul își sprijină piciorul.
5. succesiune, șir, serie ordonată de elemente (mărimi, cifre etc.) așezate în ordine crescândă, descrescândă sau cronologică, servind la stabilirea valorii a ceva.
6. (înv.) tablă de materii, index.
7. ierarhia condițiilor, a stărilor, a rangurilor sociale.
8. ierarhia manifestărilor și a valorilor morale și spirituale.
9. serie de diviziuni la unele aparate și instrumente (termometru, barometru etc.), formând o linie gradată, cu ajutorul căreia se face determinarea unei mărimi prin deplasarea unei părți mobile.
10. linie gradată care reproduce în mic unitățile de măsură și care servește la măsurarea distanțelor sau a cantităților cuprinse într-o hartă, într-un plan, într-un desen.
11. raport constant între dimensiunile reproduse pe o hartă, un desen etc. și cele reale.
12. (fig.) măsură, proporție.

Declinare