scai
/skaj/Etimologie
Origine incertă. Probabil din latină *squaleus („dur, incult, sec”), din squaleo, formă cerută și de spaniolă escajo, portugheză escalheiro (REW 8197a). Româna presupune o reducție de tipul *scalius care pare normal. Derivare din sârbocroată čkalj, general admisă (Cihac, II, 328; Tiktin; Candrea; Scriban) nu pare posibilă fonetic; și, în afară de aceasta, este vorba de un împrumut din nominativ. Derivare din greacă σϰαλίας (skalías) (Diculescu, Elementele, 484), nu pare convingătoare.
Definiții
- (bot.) nume generic dat mai multor plante erbacee cu frunze ghimpoase și cu fructe globuloase înconjurate de ghimpi îndoiți la vârf, care se agață de haine, de lâna oilor etc.; (p.restr.) fructul înconjurat de ghimpi al acestor plante.
- (text.) imitație de piele făcută din material plastic, maleabilă și rezistentă la schimbările de temperatură.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | scai | scai |
| genitiv-dativ | scaiului | scailor |
| vocativ | scaiule | scailor |
| articulat | scaiul | scaii |
Sinonime: Onopordon acanthium: (bot.) ciulin, ghimpe, scaiete, (reg.) pălămidă, sita-zânelor, Echinops sphaerocephalus: (bot.) rostogol, scaiete, (reg.) arici, căpățânoasă, măciuca-ciobanului, Cirsium vulgare: (bot.) (reg.) crăpușnic, ghimpe, scaiete