sărbători

/sər.bə.to'ri/

verb?

Etimologie

Din sărbătoare.

(v.tranz.) a-și manifesta sentimentele de admirație, de bucurie, de entuziasm față de o persoană sau față de un eveniment printr-o festivitate sau printr-o petrecere; a serba, a celebra.

Caz	Singular	Plural
verb	sărbătorea	sărbătoreau

Sinonime: aniversa, celebra, comemora, serba

/sər.bə'to̯a.re/

substantiv?gen feminin

Din a serba + sufixul -ătoare.

zi în care se comemorează sau se sărbătorește un eveniment important, organizându-se adesea diferite serbări, solemnități, demonstrații etc. și în care de obicei se întrerupe activitatea obișnuită; (p.ext.) zi oficială de odihnă.
(art., adverbial) în zilele de sărbătoare.
sărbătorire, serbare; festivitate, petrecere.

„Viața fără sărbători, ca un drum fără conac.”Timp Natură
„Mănâncă cât un popă în sărbători.”Mâncare și băutură
„Să dea Dumnezeu tot anul să fie sărbători, și numai o zi de lucru; și atunci să fie praznic și nuntă.”Muncă și lene Timp
„Viața fără sărbători, ca un drum fără conac”Timp
„Mănâncă cât un popă în sărbători”Mâncare și băutură
„Dacă zece sărbători faci”Timp
„Omului de mult bine, îi vine a sărbători”Noroc și soartă
„Mirenii ai iscodit o mulțime de sărbători spre desfătări”Timp
„Cine de sărbători se ține, sărăcia de el se ține”Bani și avere
„Sărbătorile lălători, și lălătorii sărbători”Timp

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică