rudă

/'ru.də/

substantiv?gen feminin

Etimologie

Din bulgară рода (roda).

persoană care face parte din aceeași familie cu alte persoane, unite între ele prin legături de sânge sau prin alianță; rudenie, rubedenie.
familie, neam, viță.
(pop.) soi, sămânță de animale sau de plante.
(reg.) prăjină, par, drug.
oiște, proțap.

„Omul cu rude nu piere.”Familie
„E așa de acră încât să-ți fie cât de rudă și tot îi faci cu ochiul.”Mâncare și băutură Femeie și bărbat
„Ruda omului este punga cu banii și sacul cu mălaiul.”Bani și avere Familie
„Ruda cea mai bună, banul ce ai în mână.”Bani și avere Familie
„Cu rudele să bei, să mănânci, dar avere să n-ai.”Familie Bani și avere
„Sunt rude după iapa cea albă.”Familie
„E de neam mare și are rude, în piață, pe Stan lăutarul și Dobre cimpoerul.”Familie
„Ruda la vreme de nevoie se cunoaște”Familie Timp
„Ruda omului este punga cu banii și sacul”Bani și avere Familie
„Ruda cea mai bună, banul ce ai în mână”Bani și avere Familie
„Cu rudele să bei, să mănânci, dar avere”Familie Mâncare și băutură
„Te-ai făcut cu dânsa rudă”Familie
„Sunt rude după iapa cea albă”Familie Animale
„De bună rudă”Familie
„Cu bogatul fie-care voește să fie rudă”Bani și avere Familie

Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică