← înapoi la căutare

român

/ro'mɨn/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen masculin

Etimologie

Din latină romanus.

Definiții

  1. persoană care aparține populației de bază a României sau este originară din România.
  2. (pop.) țăran.
  3. bărbat, soț.
  4. om (în general), bărbat.
  5. (în forma rumân) denumire dată, în evul mediu, în Țara Românească, țăranilor dependenți de stăpânii feudali; iobag, vecin.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativromânromâni
genitiv-dativromânuluiromânilor
vocativromânuleromânilor
articulatromânulromânii

români

/ro.mɨˈni/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din român.

Definiții

  1. (v.refl. tranz.) (înv.) a adopta sau a face să adopte obiceiurile, caracterul, limba românilor.
  2. (v.tranz.) a traduce în românește.

Declinare

CazSingularPlural
verbromânearomâneau

români

/ro.mɨˈni/
adjectiv?Ce este un adjectiv?Arată o însușire a unui substantiv și se acordă cu el în gen, număr și caz.Ex.: frumos, albastru, mare, rapid

Definiții

  1. forma de masculin plural pentru român.

români

/ro.mɨˈni/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire

Definiții

  1. forma de plural nearticulat pentru român.

Proverbe & zicători

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică