rând

/rɨnd/

substantiv?gen neutru

Etimologie

Din slavă (veche) rendŭ.

șir (drept, aliniat, ordonat) de lucruri sau de ființe.
fiecare dintre șirurile orizontale de cuvinte formând o linie dreaptă într-un text scris sau tipărit.
șir de obiecte suprapus altuia.
rarcat, etaj.
locul cuvenit cuiva sau ocupat de cineva într-un șir sau în cadrul unei activități; momentul indicat pentru o activitate.
cantitate, grup, număr care urmează după alte grupuri de același fel.
grup de obiecte care formează un tot, o serie și care se folosesc deodată.
(precedat de numerale sau de adjective) dată, oară.
grup de persoane (sau de obiecte) care formează un tot omogen.
(înv.) categorie socială.
obicei, rânduială, fel (de a fi, de a trăi); rost.

„Adevărul stă scris printre rânduri.”Înțelepciune și prostie — despre semnificații ascunse în spatele cuvintelor
„Ține rândul ca la moară.”Înțelepciune și prostie
„Pleacă și te însoară, pe rând ca la moară.”Familie Timp
„Cum am cumpărat-o, așa o rând.”Bani și avere
„Casă cu două rânduri; sus câinii, jos stăpânii.”Familie
„Cu zece rânduri de lacrimi”Dragoste și iubire
„Moartea în două rânduri”Moarte
„Casă cu două rânduri; sus câinii, jos stăpânii”Familie
„Boieria e pe rând”
„Decât catană la rând”Muncă și lene
„Umblă drumurile în rând”
„Vine rândul”Timp
„Mai mult ce-i mai lung, mai mult rând”Timp
„Te-am scris în rândul bătrânilor”Timp Familie

Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică