râșniță
/'rɨʃ.ni.ʦə/Etimologie
Din bulgară ръшниц (răšnica).
Definiții
- mașină rudimentară de măcinat sare, porumb etc., compusă din două pietre suprapuse, dintre care cea de deasupra se învârtește cu ajutorul unui mâner.
- moară primitivă mișcată cu ajutorul animalelor de tracțiune.
- instrument de bucătărie cu care se macină boabele de cafea, de piper etc.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | râșniță | râșnițe |
| genitiv-dativ | râșniței | râșnițelor |
| vocativ | râșniță | râșnițelor |
| articulat | râșnița | râșnițele |