pumn

/pumn/

substantiv?gen masculin

Etimologie

Din latină pugnus.

palmă închisă, cu degetele îndoite și strânse.
lovitură dată cu pumnul.
palma sau palmele făcute căuș pentru a putea reține ceva (de obicei un lichid); conținutul palmei sau al palmelor făcute căuș.
măsură de lungime (întrebuințată azi numai de pescari) egală cu două treimi de palmă.

„A arăta pumnul sub batistă.”Minciună și înșelăciune Vorbă și tăcere — Amenințare îmbrăcată în cuvinte frumoase
„Nu bea apă din pumnul altuia că niciodată nu vei fi sătul.”Mâncare și băutură Natură — despre încredere în forțele proprii
„Verși cu pumnul și aduni (culegi) câte unul.”Bani și avere Muncă și lene
„Din pumni străini nu te saturi când bei apă.”Bani și avere
„A rămas cu pumnul în gură.”Minciună și înșelăciune
„A râde în pumni.”Minciună și înșelăciune
„A bate cuiva în pumni.”
„A se bate cu pumnii în piept.”Minciună și înșelăciune
„Cine bea apă din pumni străini, nu se satură niciodată.”Bani și avere Mâncare și băutură
„A mânca cinstea cu lingura și rușinea cu pumnii.”Minciună și înșelăciune
„A umfla ceafa de pumni și spatele de ciomege”Muncă și lene
„Verși cu pumnul și aduni (culegi) câte unul”Bani și avere Muncă și lene
„A rămas cu pumnul în gură”Vorbă și tăcere
„A râde în pumni”Minciună și înșelăciune
„A bate cuiva în pumni”

Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică