proțap

Etimologie

Din slavă (veche) procĕpŭ, bulgară проkeп (procep).

Definiții

1. prăjină groasă de lemn, bifurcată la un capăt, care se fixează la dricul carului și de care se prinde jugul; rudă.
2. prăjină cu vârful despicat, în care se înfigea în trecut o reclamație prezentată domnitorului, pe deasupra capetelor mulțimii.
3. prăjină despicată la un capăt, cu care se culeg fructele, cu care se prind racii etc.
4. fiecare dintre cele două bețe, despicate în formă de furcă și înfipte în pământ, lângă jar, între care se fixează peștele întreg pentru a se frige.
5. pârghie la moara de vânt sau la fântână.

Declinare