prostie

/pros'ti.e/

substantiv?gen feminin

Etimologie

Din prost + sufixul -ie.

starea celui lipsit de inteligență sau de învățătură, starea omului prost; (concr.) faptă, comportare, vorbă care denotă o astfel de stare.
vorbă, faptă sau lucru lipsite de seriozitate, de importanță; fleac; absurditate, inepție.

„Domnia și prostia se plătesc.”Înțelepciune și prostie
„Mare ți-e grădina, Doamne (poarta-i deschisă și proștii sar gardul).”Înțelepciune și prostie Natură — te crucești ce mai există pe lumea asta - sens negativ
„Nebunia e soră cu prostia.”Înțelepciune și prostie Familie
„Nu persista în prostie.”Înțelepciune și prostie
„Prostia și mândria cresc pe aceeași creangă.”Înțelepciune și prostie
„Unde-i minte-i și prostie.”Înțelepciune și prostie
„Unde e multă minte, acolo e și prostie multă.”Înțelepciune și prostie
„Prostul râde singur de prostia lui.”Înțelepciune și prostie
„Prostia din naștere Niciodată leac nu are.”Înțelepciune și prostie Sănătate și boală
„Prostia cu mare cheltuială se ține.”Înțelepciune și prostie Bani și avere
„Fudulul are doi tovarăși: prostia și sărăcia.”Înțelepciune și prostie Bani și avere
„Boieria și prostia cu mare cheltuială se țin”Bani și avere Înțelepciune și prostie
„Prostul râde singur de prostia lui”Înțelepciune și prostie
„Prostia din naștere”Înțelepciune și prostie
„Prostia și nerodia”Înțelepciune și prostie

Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică