Definiția cuvântului „prostie”

prostie — substantiv

1. starea celui lipsit de inteligență sau de învățătură, starea omului prost; (concr.) faptă, comportare, vorbă care denotă o astfel de stare.
2. vorbă, faptă sau lucru lipsite de seriozitate, de importanță; fleac; absurditate, inepție.