privighetoare

/pri.vi.ge'to̯a.re/

substantiv?gen feminin

Etimologie

Din a priveghea + sufixul -toare.

(ornit.) (Luscinia, mai ales Luscinia megarhynchos) gen de păsări călătoare insectivore, de culoare brună-roșcată, care cântă foarte frumos.
(p.restr.) pasăre care aparține acestui gen.

Sinonime: 1: (ornit.) (rar) filomelă, (prin Transilv.) presură

„Decât o sută de ani cioară, mai bine un an privighetoare.”Timp Natură
„Privighetoarea e o cioară înainte de a se mărita.”Femeie și bărbat Animale Dragoste și iubire
„Bufnița nu clocește privighetori.”Animale Natură
„Privighetoarea cântă prea dulce, dar curând tace.”Vorbă și tăcere
„Pe creanga uscată nu cântă privighetoarea.”Natură
„Bufnița nu clocește privighetori”Animale
„Cioară în loc de privighetoare nu se vinde”
„Ce știe măgarul, ce e cântarea privighetorii”Înțelepciune și prostie Animale
„Privighetorile contenesc”Natură
„Privighetoarea urâtă, dar frumos ne cântă, păunul”Natură Vorbă și tăcere
„Pe craca uscată nu cântă privighetoarea”Natură
„Parcă-i privighetoare”Animale
„Ca privighetoarea ce cu cântarea ei cea dulce pe vi”Animale Vorbă și tăcere

Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică