pripi

/pri'pi/

verb?

Etimologie

Din bulgară припра (pripra).

(v.refl.) a face un lucru în grabă și adesea fără chibzuială, a acționa în pripă.
(v.intranz.) (înv.) a se grăbi, a se zori.
(v.tranz.) a accelera, a iuți ritmul unei acțiuni.
(v.refl.) a nu izbuti, a rata o acțiune din cauza grabei.
(v.refl.) a se încălzi la foc; (despre alimente) a se coace (superficial) la un foc (prea) repede.
(v.tranz.) (pop.; despre soare) a dogori, a arde.

Caz	Singular	Plural
verb	pripea	pripeau

„Să nu te grăbești, că te pripești.”Înțelepciune și prostie
„Să nu te pripești, că o greșești.”Înțelepciune și prostie
„Omul se îmbată și de inimă rea și de inimă bună. Stă, îmbucă lăcomește, ca un lup când se pripește.”Mâncare și băutură Animale
„Soarele când prea pripește”Natură
„Pașii pripiți”Timp
„Ai vorbit de te-ai pripit”Vorbă și tăcere
„A se pripi ca țiganca la argea”
„Cine la întrebare se pripește, la răspuns se poticnește”Vorbă și tăcere
„Cela ce se pripește”Înțelepciune și prostie
„Cine se pripește la umblat, se poticnește”Timp
„Nu te pripi ca neghioaba la argea”Timp
„Să nu te pripești”Timp
„Ai vorbit de te-ai pripit (prăpădit)”Vorbă și tăcere
„Cine la întrebare se pripește, la răspuns”Vorbă și tăcere
„Cine se pripește”Timp

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică