prietenul

/priˈe.te.nul/

substantiv?

Etimologie

Din prieten.

/priˈe.ten/

substantiv?gen masculin

Din slavă prijatelĩ, prin bulgară приятел (prijátel).

persoană de care cineva este legat printr-o afecțiune deosebită, bazată pe încredere și stimă reciprocă, pe idei sau principii comune.
(folosit și ca termen de adresare) fiecare dintre persoanele (sau colectivitățile) legate printr-un sentiment de simpatie, stimă și atașament reciproc.

Sinonime: 1-2: amic, iubit, (pop.) fârtat, (reg.) ortac, (înv.) libovnic, prietnic, soț, asociat, părtaș, tovarăș

Antonime: dușman, adversar, inamic, potrivnic, vrăjmaș, neprieten

„Prietenul la bani se cunoaște.”Prietenie și dușmănie Bani și avere
„Prietenul adevărat la nevoie se cunoaște.”Prietenie și dușmănie
„Mai bun este vecinul și prietenul de aproape, decât fratele de departe.”Prietenie și dușmănie Familie
„Omul neslujit e ca lemnul necioplit. La nevoie se cunoaște prietenul și la boală nevasta.”Prietenie și dușmănie Muncă și lene Sănătate și boală
„Mai bun este prietenul cel de aproape, decât fratele cel de departe.”Prietenie și dușmănie Familie
„Prietenul la vreme de nevoie se cunoaște.”Prietenie și dușmănie
„Prietenul vechi este ca vinul care, pe cât se învechește, p-atât mai cu gust se bea.”Prietenie și dușmănie Mâncare și băutură
„Dacă prietenul tău este miere, tu nu umbla să-l mănânci tot.”Prietenie și dușmănie Mâncare și băutură
„Mai bun este prietenul cel de aproape”Prietenie și dușmănie
„Prietenul la vreme de nevoie se cunoaște”Prietenie și dușmănie
„Dacă prietenul tău este miere”Prietenie și dușmănie
„Nu fi prieten cu omul mâniog, și cu prietenul”Prietenie și dușmănie
„Uita la mese să alergăm, când prietenul plânge”Prietenie și dușmănie Mâncare și băutură
„Prietenul omului este punga cu banii și sacul cu mălaiul.”Bani și avere Prietenie și dușmănie

Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică