← înapoi la căutare

prăpastie

/prə'pas.ti.e/

substantiv?gen feminin

Etimologie

Din slavă (veche) propastĩ.

Definiții

povârniș înalt și abrupt, situat de obicei într-o regiune muntoasă; hău, abis, genune.
(fig.) nenorocire, dezastru; primejdie mare.
(înv. și pop.) noian de ape; adâncul apelor.

Declinare

Caz	Singular	Plural
nominativ-acuzativ	prăpastie	prăpăstii
genitiv-dativ	prăpastiei	prăpastiilor
vocativ	prăpastie	prăpastiilor
articulat	prăpastia	prăpastiile

Proverbe & zicători

„Calul fără căpăstru te duce în prăpastie.”Animale Înțelepciune și prostie
„A se lua după gura lumii este a da de prăpastie.”Vorbă și tăcere
„Calul fără căpăstru cade în prăpăstii.”Animale Noroc și soartă
„A da de prăpastie”Noroc și soartă
„Calul fără căpăstru cade în prăpastie”Animale Înțelepciune și prostie
„A spune prăpăstii”Vorbă și tăcere
„Fugi de omul îndărătnic, că te dă de prăpastie”Înțelepciune și prostie
„Ca o prăpastie mare, adâncă și grozavă, ce rău te înfricoșează”Natură
„Calul fără căpăstru cade în prăpăstii”Înțelepciune și prostie
„Capra căsătoasă și coada în prăpastie”Femeie și bărbat
„Ca o prăpastie mare, adâncă și grozavă, ce rău te înfrico”Natură

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică