poticni

/po.tik'ni/

verb?

Etimologie

Din slavă (veche) potŭknonti.

(v.refl. intranz.) a se lovi în timpul mersului cu piciorul de ceva și a-și pierde echilibrul; a se împiedica.
(v.refl. intranz.) a cădea (în urma lovirii de ceva).
(v.tranz.) a pune cuiva piedică în mers sau, (fig.), într-o acțiune.
(v.refl.) (fig.) a întâmpina o dificultate sau a nu izbuti în desfășurarea unei acțiuni.
(v.refl.) (spec.) a pronunța cu greutate cuvintele, a vorbi cu întreruperi, cu greutate.

Caz	Singular	Plural
verb	poticnea	poticneau

„Povară mai grea decât spinarea ta să nu ridici, ca să nu te poticnești.”Muncă și lene Înțelepciune și prostie
„Cine umblă ziua nu se poticnește.”Timp Înțelepciune și prostie
„Boul cu încetul departe merge; de-l silești se poticnește.”Animale Muncă și lene
„Calul de e cal, și tot se poticnește.”Animale Noroc și soartă
„Cine aleargă mult se poticnește.”Înțelepciune și prostie
„Cine a sărit și nu s-a poticnit voinic mare s-a numit.”Noroc și soartă
„Când te urci în sus pe scară, din treaptă în treaptă să pășești, ca să nu te poticnești.”Înțelepciune și prostie
„Calul dă în cal, și tot se poticnește”Animale
„Cine a sărit și nu s-a poticnit, voinic mare s-a numit”Înțelepciune și prostie
„Cine la întrebare se pripește, la răspuns se poticnește”Vorbă și tăcere
„Cine se pripește la umblat, se poticnește”Timp
„Noaptea să nu te călătorești, ca să nu te poticnești”Timp
„Umblați până e lumină, ca să nu vă poticniți în întuneric”Timp Înțelepciune și prostie

Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică