poftă

/ˈpof.tə/

substantiv?gen feminin

Etimologie

Din a pofti (derivat regresiv).

dorință puternică de a face sau a obține ceva; năzuință, dispoziție, chef, plăcere.
dorință, impuls sexual; (p.ext.) dorință exagerată, patimă, viciu.
(înv.) lăcomie.
senzație de foame sau de sete; dorință, chef de a bea sau de a mânca un anumit lucru.

„A-și pune pofta în cui.”Înțelepciune și prostie — a-și lua gândul de la ceva
„Pofta vine mâncând.”Mâncare și băutură
„Se linge pe buze de poftă.”Mâncare și băutură
„Când a face plopul pere și răchita vișinele, să-ți alin pofta cu ele.”Natură Timp
„Nu ți-i poftă de-o căpșună, da ți-i de banița plină.”Mâncare și băutură Bani și avere
„Castravetele și midia îți deșchide pofta văzându-le”Mâncare și băutură
„Omul și pofta, ca iadul nesățioase”Înțelepciune și prostie
„A-ți tăia pofta de mâncare”Mâncare și băutură
„A-ți trece pofta de mâncare”Mâncare și băutură
„Deschide-te poftă, să-ți dai bureți să”Mâncare și băutură
„Când vreo poftă te-mboldește”Mâncare și băutură
„Este poftă și răbdare”Înțelepciune și prostie
„A-și pune pofta în cui”Înțelepciune și prostie
„Poftele omului n-au hotar”Înțelepciune și prostie
„Munca face poftă de mâncare”Muncă și lene Mâncare și băutură

Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică