plac
/plak/Etimologie
Din verbul a plăcea (derivat regresiv).
Definiții
- (azi mai ales în loc.adv.) plăcere.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | plac | — |
| genitiv-dativ | placului | — |
| vocativ | placule | — |
| articulat | placul | — |
Din verbul a plăcea (derivat regresiv).
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | plac | — |
| genitiv-dativ | placului | — |
| vocativ | placule | — |
| articulat | placul | — |
Din plăcea.
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică