(v.intranz. și tranz.) (cu subiectul logic în dativ) a agrea sau a fi agreat, a simpatiza sau a fi simpatizat.
a avea sau a trezi un sentiment de admirație, de plăcere, de iubire față de o persoană de sex opus, a-i fi drag, a îndrăgi.
a avea un sentiment de satisfacție, de mulțumire, de delectare; a-i fi agreabil, a-i fi pe plac.
a-i conveni.
a vrea, a dori.
forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru plăcea.
plac — substantiv
(azi mai ales în loc.adv.) plăcere.
plac — verb
forma de persoana a I-a singular la prezent pentru plăcea.
forma de persoana a I-a singular la conjunctiv prezent pentru plăcea.
forma de persoana a III-a plural la prezent pentru plăcea.
plac — verb
(v.tranz.) a acoperi suprafața unui element de construcție, a unui obiect etc. cu un strat de material de altă natură, pentru a-l proteja, pentru a-i înfrumuseța aspectul etc.
(v.tranz.) (la jocul de rugbi) a opri un jucător să pătrundă spre poarta adversă, imobilizându-l cu mâinile.