piper

Etimologie

Din latină piper < greacă antică πέπερι (péperi). Provine din limba sanscrită पिप्पलि (pippali). Confer neogreacă πιπέρι (pipéri).

Definiții

1. (bot.) (Piperaceae, în special Piper nigrum) arbust sau plantă tropicală din familia piperaceelor, cu tulpina lungă și subțire, târâtoare sau agățătoare, ale cărei fructe, în formă de boabe (negre la maturitate), sunt folosite (ca atare sau pisate) drept condiment.
2. (p.restr., la sg.; de obicei cu sens colectiv) fructul acestei plante; boabele pisate ale acestei plante.
3. (fig.) element dinamic, înviorător sau plin de haz.
4. (bot.; reg.) ardei; (p.restr.) fructul acestei plante.
5. numele unui dans popular care se joacă la nunți.
6. melodie după care se execută acest dans.

Declinare

Sinonime: 1: (bot.) piper negru, 3: haz, spirit, umor, 4: (bot.) ardei