← înapoi la căutare

petic

/'pe.tik/

substantiv?gen neutru

Etimologie

Din latină pittacium.

Definiții

fâșie (nu prea mare) tăiată, ruptă sau rămasă dintr-o țesătură, dintr-o bucată de piele, dintr-o hârtie etc.; (spec.) bucată dintr-un material cu care se repară, prin aplicare și coasere sau lipire, obiecte de stofă, de piele etc. rupte sau găurite.
suprafață mică de teren (cultivabil).
(p.anal.) bucată, porțiune mică din ceva (în raport cu întregul).

Exemple

Se vede ici-colo câte un petic de zăpadă.

Declinare

Caz	Singular	Plural
nominativ-acuzativ	petic	petice
genitiv-dativ	peticului	peticelor
vocativ	peticule	peticelor
articulat	peticul	peticele

Proverbe & zicători

„A-și da în petic.”Vorbă și tăcere Femeie și bărbat — A-și da pe față, fără voie, anumite cusururi
„Nu-ți da în petic.”Bani și avere Noroc și soartă — Nu face gafe.
„După sac și peticul.”Familie
„Haina să-ți fie cum e sacul și peticul”Bani și avere
„A coase petic la petic”
„Ași da în petic”
„După sac și peticul”
„Croitorul bun nici un petic lepădă”Muncă și lene
„Pentru 'n petic de moșie”Bani și avere Familie

Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică