← înapoi la căutare

paia

substantiv?gen feminin

Etimologie

Din turcă pāye.

Definiții

titlu onorific dat, în ierarhia boierească din țările românești, boierilor care nu aveau slujbă de stat; persoană care avea acest titlu.

Declinare

Caz	Singular	Plural
nominativ-acuzativ	paia	paiele
genitiv-dativ	paielei	paielelor
vocativ	paia	paielelor
articulat	paiaua	paielele

Proverbe & zicători

„Stinge focul cu paiele.”Natură Înțelepciune și prostie
„Timpul cumpără paiele și nevoia le vinde.”Timp Bani și avere
„Stinge focul cu paiele”Înțelepciune și prostie
„A da paiele cui-va”Bani și avere
„Orbul își caută acul în aria cu paiele, și surdul îl”Înțelepciune și prostie
„Tânăr lângă tânără, ca paiele lângă foc”Dragoste și iubire Natură
„Tatăl aduce paiele ca aurul, fiul risipește”Bani și avere Familie
„Timpul cumpără paiele și nevoia le”Timp
„Vântul bate, câinii latră, dar paiele nu le ia”Natură Vorbă și tăcere
„A puiat cățeaua noastră la paiele lor”Familie
„Vremea vinde paiele și nevoia le cumpără”Timp Bani și avere

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică