orbi

/or'bi/

verb?

Etimologie

Din orb.

(v.intranz.) a deveni orb, a-și pierde vederea.
(v.tranz.) a face pe cineva să-și piardă vederea; a scoate cuiva ochii.
(v.tranz.) a tulbura vederea, a lua ochii.
(v.tranz.) (fig.) a face pe cineva să-și piardă rațiunea, clarviziunea, a-l face să nu mai judece obiectiv.
(v.tranz.) a înșela, a amăgi pe cineva, a minți.

Caz	Singular	Plural
verb	orbea	orbeau

„Chiorul între orbi este împărat.”Înțelepciune și prostie
„Vinul face pe săraci bogați, pe ciungi cu mâini, pe ologi cu picioare și pe orbi cu ochi.”Mâncare și băutură
„Mândria orbește pe om.”Înțelepciune și prostie
„Lumânarea se aprinde pentru cei ce văd, nu pentru cei orbi.”Înțelepciune și prostie
„Câți orbi și șchiopi la sfântul Panteleimon”Sănătate și boală
„A orbi pe cineva”Minciună și înșelăciune
„A fi orbit de ceva”Minciună și înșelăciune
„A da orbește”Noroc și soartă
„Lumânarea se aprinde pentru cei ce văd, nu pentru cei orbi”Înțelepciune și prostie
„Câți orbi și schiopi la Sfântul Pante”
„A orbit Dumnezeu pre cineva.”Noroc și soartă
„Mândria orbește pe om”Înțelepciune și prostie
„Orbă credință te orbește peste fire. Departe de ea”Minciună și înșelăciune
„Când soarta îți poruncește, te supui orbește”Noroc și soartă
„Câțaua ce se aiusește, scoți căței orbi.”Animale

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică