nuia

/nu'ja/

substantiv?gen feminin

Etimologie

Din latină novella.

vergea lungă, subțire și flexibilă, obținută dintr-o tulpină sau dintr-o ramură tânără de copac; vargă.
lovitură dată cu nuiaua.

„A aduna nuiele pentru spinarea sa.”Muncă și lene Bani și avere — A-și face singur rău
„Cui îi e milă de nuia, să nu-și frângă; el mai pe urmă copilul o să-și plângă.”Familie
„Nevoia învață pe om și nuiaua pe copil.”Noroc și soartă Înțelepciune și prostie
„Te împrumuți, nuiele, gardul se prăpădește, datoria nu putrezește.”Bani și avere
„A aduna nuiele pentru spinarea sa”Muncă și lene Familie
„Cu mila nu-i da nuiaua să nu-și frângă”Familie
„Nevoia învață pe om și nuiaua pe copil”Înțelepciune și prostie Familie
„Dă nuiele la cei care îngrădesc”Muncă și lene
„A pleca pe nuia”Noroc și soartă
„Te împrumuți nuiele”Bani și avere
„O nuia singură se frânge”Prietenie și dușmănie
„Îndoaie nuiaua până se poate”Familie Înțelepciune și prostie

Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică