noroi
/no'roj/Etimologie
Din slavă naroj („elan, impuls”), din riti („a mișca”).
Definiții
- pământ amestecat cu apă și muiat.
- (fig.) ceea ce murdărește și trebuie înlăturat; caracter, atitudine josnică, nedemnă; decădere morală; mediu decăzut, viciat.
Exemple
- După ploaie, pe drumul de țară era noroi.
- Era mult noroi pe drum.
- Era plin de noroi pe pantaloni.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | noroi | noroaie |
| genitiv-dativ | noroiului | noroaielor |
| vocativ | noroiule | noroaielor |
| articulat | noroiul | noroaiele |
Sinonime: 1: mâl, mocirlă, nămol, (rar) noroială, (înv. și reg.) moceriță, (reg.) glod, mocioarcă, năglod, nămală, pahnă, tău, tină, (prin Transilv. și Maram.) moceră; (reg.) glod, im, imală, smolniță, tină, tinoroi