nebunie
/ne.buˈni.e/Etimologie
Din nebun + sufixul -ie.
Definiții
- pierdere a judecății din cauza unei boli mintale; demență, alienație mintală.
- lipsă de judecată dreaptă, de minte, de cumpănire; nechibzuință, nesocotință, prostie.
- neastâmpăr, zburdălnicie.
- faptă, vorbă etc. nesocotită, extravagantă, prostie; faptă de om nebun.
- (mai ales la pl.) faptă lipsită de seriozitate; năzbâtie, ghidușie, ștrengărie, năzdrăvănie, poznă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | nebunie | nebunii |
| genitiv-dativ | nebuniei | nebuniilor |
| vocativ | nebunie | nebuniilor |
| articulat | nebunia | nebuniile |