← înapoi la căutare

nebunie

/ne.buˈni.e/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din nebun + sufixul -ie.

Definiții

  1. pierdere a judecății din cauza unei boli mintale; demență, alienație mintală.
  2. lipsă de judecată dreaptă, de minte, de cumpănire; nechibzuință, nesocotință, prostie.
  3. neastâmpăr, zburdălnicie.
  4. faptă, vorbă etc. nesocotită, extravagantă, prostie; faptă de om nebun.
  5. (mai ales la pl.) faptă lipsită de seriozitate; năzbâtie, ghidușie, ștrengărie, năzdrăvănie, poznă.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativnebunienebunii
genitiv-dativnebunieinebuniilor
vocativnebunienebuniilor
articulatnebunianebuniile

Proverbe & zicători

Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică