Definiția cuvântului „nebunie”

nebunie — substantiv

1. pierdere a judecății din cauza unei boli mintale; demență, alienație mintală.
2. lipsă de judecată dreaptă, de minte, de cumpănire; nechibzuință, nesocotință, prostie.
3. neastâmpăr, zburdălnicie.
4. faptă, vorbă etc. nesocotită, extravagantă, prostie; faptă de om nebun.
5. (mai ales la pl.) faptă lipsită de seriozitate; năzbâtie, ghidușie, ștrengărie, năzdrăvănie, poznă.