murdări

/mur.də'ri/

verb?

Etimologie

Din murdar.

(v.tranz. și refl.) a (se) face murdar, a (se) umple de murdărie; a (se) păta, a (se) mânji.
(v.tranz. și refl.) (fig.) a (se) compromite, a (se) înjosi, a (se) degrada.

Caz	Singular	Plural
verb	murdărea	murdăreau

„Când te bați cu cineva în noroi, ori te trântește, ori îl trântești, tot te murdărești.”Prietenie și dușmănie Înțelepciune și prostie
„Cine se atinge de smâlă și nu se murdărește?”Minciună și înșelăciune Vorbă și tăcere
„O vițică cuturită murdărește gireada întreagă”Femeie și bărbat
„O vițică cuturită murdărește gireada întreagă.”Animale

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică