muncitor

/mun.ʧi'tor/

adjectiv?

Etimologie

Din a munci + sufixul -tor.

care muncește.
(p.ext.) harnic, activ, zelos.
care ia parte nemijlocit în procesul obținerii bunurilor materiale, la întreținerea și la repararea acestora sau în procese de muncă similare acestora; (p.gener.) persoană care desfășoară o muncă fizică (în industrie).
(și subst.) (înv.) persoană care torturează, chinuiește, căznește.

/mun.ʧi'tor/

substantiv?gen masculin

persoană care ia parte nemijlocit în procesul obținerii bunurilor materiale, la întreținerea și la repararea acestora sau în procese de muncă similare acestora; (p.gener.) persoană care desfășoară o muncă fizică (în industrie).

„Omul harnic, muncitor, de pâine nu duce dor.”Muncă și lene Mâncare și băutură
„Omul muncitor ca un pom roditor.”Muncă și lene
„Foamea se uită la poarta omului muncitor, și nu îndrăznește să intre.”Muncă și lene Mâncare și băutură
„Omul muncitor de pâine nu duce dor.”Muncă și lene Mâncare și băutură
„Fii înțelept ca șarpele, muncitor ca albina și dornic ca turturica.”Înțelepciune și prostie Muncă și lene Animale
„Omul harnic, muncitor”Muncă și lene
„Vrednic este muncitorul de plata sa”Muncă și lene Bani și avere
„Munca muncitorului pe mâna risipitorului”Muncă și lene Bani și avere
„Grădina va muncitorii ca albinele la ulei”Muncă și lene Natură
„Palma cu bășici te arată de muncitor”Muncă și lene
„Omul muncitor”Muncă și lene
„Munca muncitorului pe mâna risipito”Muncă și lene Bani și avere

Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică