morți
/ˈmorʦʲ/Definiții
- forma de plural nearticulat pentru mort.
Din mort.
Din latină mortem.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | moarte | morți |
| genitiv-dativ | morții | morților |
| articulat | moartea | morțile |
Sinonime: 1: decedare, deces, dispariție, pieire, prăpădire, răposare, sfârșit, stingere, sucombare, (livr.) exitus, extincție, repauzare, (mai ales în limbajul bisericesc) repaus, (înv. și pop.) săvârșire, (pop.) pierzanie, pierzare, (reg.) pieiște, topenie, (înv.) petrecanie, petrecere, pierdere, piericiune, prăpăditură, pristăvire, săvârșenie, săvârșit, scădere, sconcenie, (ir.) crăpare, (arg.) mierleală, mierlire, verdeș, 2: (fig.) mormânt, somnul de veci, 3: ucidere, omor, crimă, 4: execuție
Antonime: înviere, naștere, nemurire, reînviere, viață, nemoarte
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | mort | morți |
| genitiv-dativ | mortului | morților |
| vocativ | mortule | morților |
| articulat | mortul | morții |
Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică