mirosi
/mi.ro'si/Etimologie
Din neogreacă μυρώνω (myróno), aorist ἐμύρωσα (émýrosa, „a parfuma”). Derivare din slavă mirosati (Tiktin; Candrea) nu e o ipoteză necesară. Completat de amirosi, este un cuvânt de uz general (ALR, I, 77).
Definiții
- (v.tranz. și intranz.) a simți, a percepe un miros.
- (v.tranz.) a apropia nasul de ceva sau de cineva pentru a percepe un miros.
- (v.intranz.) a avea (și a răspândi) un miros.
- (v.tranz. și intranz.) (fig.) (fam.) a presimți, a bănui.
- (v.tranz.) a dibui, a simți prezența cuiva sau a ceva.
Exemple
- Floarea miroase.
- Miroase a băutură.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | mirosea | miroseau |
Sinonime: 1: simți, 3: duhni, puți, (prin Mold.) se auzi, (Mold.) duhli, (înv.) duhori; (înv. și reg.) (-i) puți, 4: presimți, 5: adulmeca, (rar) puncta, (reg.) mușina, mușlui, ulma, vetri, (Munt. și Olt.) mâșâi, (înv.) adulma