← înapoi la căutare

mireasă

/mi're̯a.sə/

substantiv?gen feminin

Etimologie

Din mire + sufixul -easă.

Definiții

nume purtat de femeie în ziua sau în preajma căsătoriei sale.
(bot.) (Coleus blumei) plantă erbacee cu frunzele verzi-gălbui pe margini și roșu-aprins în centru, cu flori albe și roșii dispuse în spice, cultivată ca plantă ornamentală.

Declinare

Caz	Singular	Plural
nominativ-acuzativ	mireasă	mirese
genitiv-dativ	miresei	mireselor
vocativ	mireasă, mireaso	mireselor
articulat	mireasa	miresele

Sinonime: 1: (reg.) crăiasă, miră, (Ban.) govie, (înv.) nevastă, 2: (bot.) (reg.) urzici (pl.), poala-Maicii-Precista

Antonime: mire

Proverbe & zicători

„Te grăbești ca mireasa.”Timp Dragoste și iubire
„A mânca ca miresele.”Mâncare și băutură
„Tu mori și mireasa-și pune flori”Moarte Femeie și bărbat
„Căciuca fratele miresei cu căciula afumată”
„A mânca ca miresele”Mâncare și băutură Femeie și bărbat
„Se duc oaspeții și rămâne mireasa”Familie
„Până s-a găti mireasa”Timp
„Mai mulți se uită la mireasă decât la mire”Femeie și bărbat
„A plânge ca o mireasă”Femeie și bărbat
„Ca mireasa în pat”Femeie și bărbat
„A lua pe sub braț, ca pe o mireasă”Femeie și bărbat
„Petrecerea fără femei, e ca nunta fără mireasă”Femeie și bărbat Familie
„Căcâcea fratele miresei cu căciula afu”Familie
„Cuscrii se duc, rămâne mireasa”Familie
„Nu poate fi tot mireasă”Familie

Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică