melc
/melk/Etimologie
Origine necunoscută. Lingvistul Sorin Paliga pornește de la forma pre-indo-europeană *M-L- („proeminență, colină”); relativ cu mal al cărui înțeles primar era „deal” > „țărm pietros”. Numele moluștei se explică prin credința învechită că melcii erau un gen de delușori vii. Există posibilitatea ca acest cuvânt român să fie înrudit cu latină mollis sau mollusca < *mel-d-.
Definiții
- nume dat mai multor specii de gasteropode din încrengătura moluștelor, care au corpul moale, de obicei apărat de o cochilie răsucită în spirală, și patru tentacule sensibile, la cap.
- (p. anal.) partea osoasă a labirintului urechii interne.
- organ sau angrenaj al unor mașini destinat să transmită, să transforme sau să utilizeze în diferite feluri mișcarea de rotație.
- prăjitură făcută din aluat încolăcit în spirală, presărat cu nucă dată prin mașină.
- (la pl.) șuvițe de păr răsucite în formă de inelușe.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | melc | melci |
| genitiv-dativ | melcului | melcilor |
| articulat | melcul | melcii |
Sinonime: (zool.) gasteropod, gastropod, (pop.) bourel, culbec, (reg.) babiță, (în jocurile de copii) codobelc, 1: cohlee