lucește
/luˈʧeʃ.te/Etimologie
Din luci.
Definiții
- forma de persoana a III-a singular la prezent pentru luci.
- forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru luci.
luci
/luˈʧi/Etimologie
Din latină lucῑre < lucĕre.
Definiții
- (v.intranz.) a răspândi lumină.
- a sclipi din cauza luminii.
- (despre ochi) a avea o strălucire deosebită, exprimând o emoție, o dorință etc.
- (fig.) (despre idei, sentimente) a apărea în mod brusc sau pentru scurt timp.
- a se remarca prin calități deosebite.
- forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru luci.
Exemple
- Un metal care lucește.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | lucea | luceau |
Sinonime: 1: străluci, lumina, 2: scânteia, sclipi, străluci, 3-4: scânteia, sclipi
Proverbe & zicători
- „Nu tot ce lucește, e diamant.”Minciună și înșelăciuneBani și avere
- „Orice lucește nu se înțelege aur.”Bani și avereÎnțelepciune și prostie
- „Orice lucește nu se înțelege aur”Bani și avere
- „Și tina lucește, când soarele o izbește”NaturăNoroc și soartă
- „Unde lucește calcă, și unde alunecă te”Înțelepciune și prostie
- „Cine zi lucește și se-aspare, nu se face păcurar.”Muncă și leneÎnțelepciune și prostie
Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică