lată
/ˈla.tə/Etimologie
Din lat.
Definiții
- forma de feminin singular pentru lat.
la
/la/Etimologie
Din latină lavare.
Definiții
- (v.tranz. și refl.) (pop.) a (se) spăla (pe cap); a (se) scălda, a (se) îmbăia.
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru la.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | la | lau |
Proverbe & zicători
- „Minciuna lată îți aduce rea răsplată.”Minciună și înșelăciune
- „Mielul după ce e slab, are și coada lată”Animale
- „A avea ceafa lată”Sănătate și boală
- „Gură-lată”Vorbă și tăcere
- „Limbă-lată”Vorbă și tăcere
- „Minciuna lată”Minciună și înșelăciune
- „Inimă curată, iar nu colivă lată, cere Domnul de la tine”Înțelepciune și prostie
- „Lindina când se satură ese în lața sa vagă tâta lu”Animale
- „Cine o ia prea lată”Înțelepciune și prostie
- „Cine umblă prea lată”Înțelepciune și prostie
- „Teiul meu cu frunza lată, / Stă de pază la portiță.”Natură
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică