larga
/lar'ga/Etimologie
Din franceză larguer, italiană largare.
Definiții
- (v.tranz.) a desprinde un obiect (balast, lest) dintr-o aeronavă în zbor, prin aruncare sau cu ajutorul unui mecanism.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | larga | largau |
Proverbe & zicători
- „Peru nu cade larga de peru”Natură
- „A fi larg în burtă”Mâncare și băutură
- „Gură-largă”Vorbă și tăcere
- „A avea mâna largă”Bani și avere
- „A-și lărgi mâinile”Bani și avere
- „A se lărgi mațul cuiva”Mâncare și băutură
- „Cu mâneci largi”Bani și avere
- „Inimă mare, largă, să ai dacă vrei să”Înțelepciune și prostie
- „Gură largă”Vorbă și tăcere
- „A făcut larg în casă”Familie
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică