lăcomie

/lə.koˈmi.je/

substantiv?gen feminin

Etimologie

Din lacom + sufixul -ie.

poftă pe care o are cineva de a mânca sau de a bea mult; (fig.) dorință necumpătată de câștig, de avere etc.

Sinonime: aviditate, nesaț, (livr.) cupiditate, insațiabilitate, rapacitate, voracitate, (rar) nesațiabilitate, (pop.) saț, (înv.) poftă

„Lăcomia strica omenia”Înțelepciune și prostie
„Sula de aur zidul pătrunde, și lăcomia își vinde neamul și moșia.”Bani și avere Familie
„Lăcomia pierde omenia.”Bani și avere Înțelepciune și prostie
„Lacomii sunt de unde mare mărul coje și cioro”Mâncare și băutură
„Cine cu lăcomie acul cusătorului înghite”Bani și avere Minciună și înșelăciune
„Sula de aur zidul pătrunde, și lăcomia”Bani și avere
„Pentru lăcomia ta și pe uscat vrei să”Bani și avere
„Lăcomia sparge sacul”Bani și avere
„Lăcomia e rea și păgubitoare boală”Bani și avere Sănătate și boală
„Lăcomia curmă vița”Bani și avere
„A călca în gură lăcomiei”Bani și avere
„Din înverșunarea răsplătirii, a răzbunării și lăcomiei să te ferești”Înțelepciune și prostie
„Lăcomia”Bani și avere

Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică