iudă
/ˈju.də/Etimologie
Din slavă (veche) Ijuda.
Definiții
- om trădător; om fățarnic, prefăcut.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | iudă | iude |
| genitiv-dativ | iudei | iudelor |
| vocativ | iudă | iudelor |
| articulat | iuda | iudele |
Din slavă (veche) Ijuda.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | iudă | iude |
| genitiv-dativ | iudei | iudelor |
| vocativ | iudă | iudelor |
| articulat | iuda | iudele |
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică